Locuinta prezentata se afla intr-o zona semi-urbana a orasului Timisoara. Vecinatatile cartierului Mehala, altadata dominate de gradini fermecatoare, se transforma astazi intr-un peisaj urban cu caracter bizar. Situl pe care s-a construit locuinta se invecineaza la dreapta cu o constructie ridicata empiric si dezvoltata prea mult pe verticala. La stanga, terenul casei se invecineza in mod deocamdata fericit, cu o gradina cultivata.
Solutia proiectului a fost modelata atat de forma neregulata a parcelei cat si de vecinatatile eterogene. Unghiul de inflexiune al terenului a facut ca cele doua volume majore ale corpului casei sa se articuleze in acelasi mod, urmarindu-se astfel o ocupare cat mai rationala a parcelei neregulate.
Imbinarea celor doua volume ale casei intr-un unghi ascutit, face ca lumina ce patrunde in interspatiul format de cele doua coji sa se materializeze intr-un mod neasteptat, asa cum o arata una dintre fotografiile de mai jos.
Volumul casei inchide in centrul sau o curte interioara catre care sunt orientate spatiile casei ce pretind o anumita intimitate. Curtea interioara comunica cu restul spatiului exterior printr-o mare “fereastra” in cadrul careia trebuia sa se decupeze silueta unui nuc ce exista pe sit in momentul de debut al proiectului. Pe timpul santierului insa, lucrarile mecanizate au distrus nucul, astfel incat astazi, marea “fereastra” incadreaza in mod ironic- cel putin pana la formarea coroanei copacului nou plantat -chiar unul dintre elementele satirice ale casei invecinate.
Casa ce pare din exterior un volum solid si inchis, ofera- odata ce ai patruns in spatiul interior- dezvaluirea rand pe rand a catorva elemente surprinzatoare. Dincolo de zidurile exterioare poti descoperi prezenta radianta a curtii interioare ce nu se lasa relevata aproape deloc din curtea exterioara a casei. La etaj, se face simtit un fascicul zenital din directia luminatorului ce are aceleasi dimensiuni cu toate celalalte goluri patrate de pe fatade. Luminatorul, prin pozitionarea sa in zona comuna de intersectie a celor doua volume ale casei si prin unicitate devine un fel de punct nodal al casei sub care, odata ajuns se cere o secunda de repaus.
Pentru ca pardoseala curtii interioare devine pentru privitorul de la etaj un element definitoriu al acesteia, pavajul din piatra cubica se aseaza in cercuri concentrice, dupa o regula organica complet diferita fata de cea care modeleaza spatiile casei. La un alt nivel de perceptie, ce implica si simtul tactil, se mai face inca o diferentiere. Pe peretii netezi si albi ai casei, doar in spatiul bailor s-a aplicat tapet acoperit cu latex alb, avand insa tesaturi diferite in functie de destinatarul baii.
In acelasi timp, spatiile bailor de la etaj gandite ca si spatii de relaxare si ingrijire sunt puternic luminate de vitrinele generoase din sticla; vederea catre exterior este indirecta insa, asigurandu-se astfel intimitate maxima.
Tema luminii modulate si filtrate este preluata inca o data in plus la nivelul imprejmuirii catre strada care, fiind formata din doua foi suprapuse de tabla perforata alba -reuseste sa formeze un filtru iluzoriu transparent, dar cu efect halucinant asupra privitorului dinspre strada.
[arh. Codruta Negrulescu]
