,,din corpul meu descompus vor crește flori, iar eu voi fi în ele, adică în eternitate." (edvard munch)
Conceptul proiectului se bazează pe ideile de circularitate, continuitate și transformare permanentă, acesta fiind situat la granița dintre materialitatea vieții și imaterialitatea necunoscutului. Turnul sufletelor conectează viața și moartea, materia și spațiul, pământul și raiul.
Proiectul este compus din două părți fundamentale: partea de deasupra și cea de sub pământ.
Din punct de vedere funcțional, partea subterană conține o serie de spații publice pentru ritual (spațiu ceremonial, capele, servicii), tratate în beton aparent, precum și o zonă privată situată dedesubtul acestora, ce adăpostește procedurile nevăzute (crematoriu, laborator de înaltă temperatură și presiune, procesare de diamante). Ca o metaforă pentru imaterial (sufletele celor plecați), propunem transformarea unei părți din cenușa rezultată în urma incinerării în diamante memoriale - procedeu existent la ora actuală. Subteranul găzduiește astfel, ,,întoarcerea la țărână", unde ceremonia de înmormântare se desfășoară de-a lungul unor traiectorii solemne, în spații rituale. Familia coboară gradual din poiana exterioară către spațiul sacru interior, un loc primar circular pentru rit. Acest sanctuar funerar prezintă de jur împrejur un zid al memoriei, care celebrează amintirea celor decedați și reprezintă acceptarea.
Partea supraterană este compusă din 5 spirale mobile din fibră de carbon stratificată, ce conțin console din fibră de carbon cu rol de suport pentru sferele de sticlă în care sunt integrate diamantele. În timp, acumulând din ce în ce mai multe diamante (suflete), structura va crește sub greutate și va fi cu fiecare diamant mai aproape de cer. Astfel, noul concept de cimitir crește pe verticală și devine o structură organică strălucitoare, un muzeu etern al sufletelor. Astfel, odată ce diamantul a fost finalizat, membrii familiei îl pot așeza în turn de pe rampa exterioară, astfel încheindu-se procesul de înmormântare. În continuare, familia poate vizita spirala, văzând cum, în timp, fiecare diamant își începe ascensiunea către ceruri, proiectându-se pe cerul înstelat...
Din punct de vedere structural, conceptul propune o creștere constantă în timp și pe verticală, fiind generată de cele 5 spire cilindrice de carbon interconectate cu fire subțiri; carbonul este rezistent și ușor, deci ideal pentru o structură verticală. Turnul se înalță prin adăugarea de module noi prin presiune hidraulică, modulele fiind împinse treptat; rotit astfel, sistemul crește continuu. Rotirea este antrenată de un mecanism bazat pe rulmenți. Prin creștere, greutatea apasă tot mai mult, elementele foarte rezistente și flexibile de carbon se curbează ușor, astfel baza aplatizându-se gradual pe măsura ce turnul-cimitir crește în înălțime. Mecanismul reprezintă o abordare inovativă a arhitecturii organice, o arhitectură care crește cu timpul, ,,îmbătrânirea” obiectului fiind deliberată. Prin introducerea fizicii și mecanicii conceptuale în arhitectură, propunem o altfel de viziune asupra gândirii structurilor în era vitezei, în care tehnologia, implicit arhitectura, trebuie să răspundă mereu la noi provocări. Soluția propusă prezintă deci, răspunsul optim pentru acest tip de abordare.
În concluzie, dematerializând cimitirul pe verticală în timp ce materializăm credința, propunem un loc liniștit pentru amintire, pomenire și meditație, un spațiu inovativ de doliu și un muzeu de diamante memoriale ce se înalță înspre ceruri.
,,diamonds are forever!”... (kanye west - diamonds from sierra leone)