În primul rând cadrul natural deosebit al grădinii botanice a Usamv., cu perspective spre incinta universităţii şi spre oraş şi amplasamentul situat pe un mic platou delimitat de taluzul sectorului plantelor de stâncărie şi de şirurile de pomi fructiferi ai livezii amenajate în trepte. În al doilea rând existenţa aici a unui zid de piatră aflat în ruină, ce descrie o incintă dreptunghiulară şi care mai păstrează frumoase detalii din piatră şi cărămidă. Şi în fine, tema proiectului cerută de conducerea universităţii, ce dorea amplasarea aici a unei clădiri multifuncţionale, cu profil educaţional, care să conţina o sală de conferinţe, laboratoarele secţiei germoplasmă şi spaţii de cazare şi acomodare pentru invitaţi.

Răspunsul a rezultat într-o clădire pavilionară ce integrează zidul de piatră existent şi care urmăreşte declivitatea terenului prin configurări în trepte ale diferitelor spaţii interioare şi exterioare, dezvoltând terase minerale şi vegetale. Astfel clădirea devine un liant între elementele naturale şi construite ale sitului, punând în evidenţă zidul de piatră şi dezvoltând spaţii cu identităţi puternice pentru funcţiunile diferite adăpostite aici. În acest sens spaţiile publice situate la parter se deschid spre vecinătăţi prin vitraje mari, spre o curte delimitată de taluzul existent, spaţiile de protocol şi de cazare aflate la etaj se bucură de intimitatea terasei înierbate ce se racordează cu grădina botanică, iar laboratoarele şi spaţiile de cercetare sunt ascunse sub taluzul înierbat ce reia amenajarea în trepte a livezii din apropiere, accesul pentru aducerea seminţelor colectate din teren facându-se la nivel prin doua vomitorii. Materialele folosite la exterior propun o lecturare a caracterului spaţiilor existente, prin folosirea tencuielilor albe în cazul funcţiunilor publice şi a tablei fălţuite în cazul spaţiilor de cazare, urmărindu-se în acelaş timp punerea în evidenţă a expresivităţii zidăriei de piatră şi cărămidă. Terasele şi taluzurile înierbate preiau tipurile de amenajări existente la nivelul grădinii botanice sau a livezii cu pomi fructiferi, oferind perspective spre oraş şi împrejurimi prin dezvoltarea lor la diferite nivele. Spaţiile interioare ce găzduiesc sala de conferinţe şi foaierele sunt flexibile şi permit evenimente diverse prin deschiderea completă a spaţiului dintre acestea. Zidul de piatră participă atât la interior cât şi la exterior delimitând spaţial zona accesului la funcţiunile de cazare de cel al zonei pentru public, prin vitrajele dinspre grădina botanică, existând un permanent dialog între materialitatea acestuia şi cel al grohotişului de pe taluz, suport al vegetaţiei de stâncărie.